voi

Si asa citind articolele voastre am ajuns sa realizez ceva...bine nu e noua treaba asta dar acum o fac publica...a draq si site-u tau mah coitze ca ma face sa imi pun sufletu pe tava asa cum e el fara ascunzisuri si fara editari, in fine...inainte sa plec eram sigur ca o sa ma uitati foarte repede si nu o sa mai contez pt nimeni, nu o sa isi mai aduca nime aminte de mine....in afara de aia care sunt profitori, gen bah adu si mie niste seminte, iarba fara sa se gandeasca ca eu trec prin niste controale si imi risc libertatea...pt cine??? Pt niste persoane care nici macar nu s-au obosit sa imi ureze drum bun sau ceva de genu, ca inca imi bat capu cum sa fac sa aduc ceva pt NOI e alta treaba ) . Si sa revenim dupa cum ziceam nu credeam ca o sa fie cineva care sa ii fie dor de mine si sa tina la mine cat de cat si daca stau sa ma gandesc toate aceste lucruri au inceput sa se intample de cand am inceput sa ies la Oradea cu Cristi si cu Sergiu, multi nu ii stiti, mai bine zis numa Roby si Ioana T ii stiu, dar baietii astia m-au ajutat sa ma ridic de jos fara sa ma cunoasca sau sa aibe ceva de castigat, decat un alt timpit care mai tarziu le va strica combinatiile si sa faca misto de ei...nu ca ei nu ar fi facut la fel, dar nah...Si tot asa gandind eu cu mintea mea bolnava imi dau seama ca baietii astia 2 sunt poate printre singurii prieteni adevarati si mi-au demostrat asta nu o data ci de mai multe ori...pt ca nah incapatanat cum sunt sa nu le cer bani la ai mei am vrut sa traiesc numa din banii facuti de mine, cum asta nu mai conteaza, dar nu erau asa multi ca nah trebuia sa merg si la faculta si sa invat sa iau note mari, bursa loc la fara taxa alea, alea studentii stiu ce zic eu aici... si multe au fost datile cand ramaneam fara bani in oradea, doar bani de bus pana la criscior si totusi ei nu m-au zudecat si nici nu m-au lasat amanet cum ar fi trebuit sa se intample in mod „normal” ci ei trageau de mine hai bah la o bere sau la un gyros(oai ce dor imi e de unu :X) si eu le ziceam ca as veni da nu mai am banii, la care ei imi spuneau ca te-a intrebat cineva de banii?? Noi am zis sa vi cu noi si gata, ai 2 minute sa fi jos sau dam cu pietre in geam, le intorceam favoru, mai mult la Sergiu, Cristi e pe banii lui, el era finaintatoru nostru si toate astea s-au intamplat in juma de an, prima jumatate a anului 2010 si uite ca a venit vremea sa vin acasa in vacanta de vara si ies in oras...pustiu frate nimeni si nimic, niciun cunoscut imi venea sa urlu si mergeam acasa nervos si pe mess cu baietii mei de la Oradea sa imi mai treaca din suparare si din plictiseala stateam pe brad si am inceput sa intru pe acolo in vb cu persoane necunoscute cica, Roby si Ioana T...care nu prea aveau ei idee cine e Ady Pierre si am propus o iesire la o cafea undeva sa ne vedem si live ca pe net toata lumea vb cu toata lumea, da in realitate mai greu, e vb de demnitate ). Si asa am inceput sa ies cu Roby, treaba era pik mai nasoala ca nah era ceva nou si nu ne prea cunosteam, desi ne stiam de cand am fo eu boboc...noi 2 genii la info )... dar mentalitatea de Nagyvarad ne-a legat si ne-a legat de nici acu nu ma pot dezlega, da nici nu vreau...dar treaba asta ce e intre noi 2 nu s-a nascut pana nu am mers la disco la vata, noi 2 alcoolisti fortati sa consumam numa suc si apa plata, lamaie optional, iar in fata noastra numa se plimbau sticlele de vodka si de vin, Sange de taur aw aw si ce ne vine nou in minte sa ne luam cate un pai si sa gustam si noi din bautura interzisa, api nush daca o fo pahar in discoteca aia sa nu ne fi bagat noi paiu )...si treaba care cred eu ca ne-a legat cel mai mult a fost cand i-am furat paharu cu vin de la digeiu de sub nas cand se uita la noi si i-am baut din vin, i l-am pus la loc si nu s-a prins tantalau...era beat de pe la 2 dupamasa si era deja 2 noaptea are scz )... iar eu cu Roby am izbucnit in ras si el se uita la noi mirat de ce radem...in fine deja ma lungesc...Dar ce am vrut sa povestesc yo aici e faza cum au inceput cele mai sincere prietenii ale mele si am ramas placut surpins cand cu o seara inainte sa plec din tara au venit la mine Roby, Deyu, Edy si Raluca...un gest super, mi-a dat putere pe ultima suta de metrii si apoi au mai fost mesajele inainte sa ies din tara, desi am plecat ca un nesimtit cu nr de telefon schimbat, dar ei tot au ajuns sa ma gaseasca si acum dupa 2 luni si ceva aproape 3 luni de cand sunt departe de ei si nu am mai schimbat o privire numa pe videoconferinte ei inca ma mai cauta si imi zic cate o vb de suflet si ma sustin de acolo de departe sa nu cedez...am promis sa fiu tare, dar am avut cateva momente cand am zis ca imi bag ceva in tot si toate, dar ei au fost acolo langa mine si au tras de mine sa ma ridic, nu cum faceau altii care ma apasau cu maini cu picioare...desi arat foarte vesel si plin de viata in sufletu meu e un uragan care nu se mai opreste...am si aici prieteni, dar nu sunt ca si voi...inca nu ma simt cu ei ca atunci cand sunt cu voi, nu ma simt ca un zeu, ca si cum nimic nu ma poate atinge...sa ma simt protejat.... In fine ar cam trebui sa inchei si eu confesiunea asta ca m-am cam intins....si pe scurt nu va pot spune decat ca VA IUBESC!