o poveste

Mai toata lumea se plange de anumite inconveniente materiale, e si asta o problema destul de mare, dar nu una care nu se poate rezolva, intr-un fel sau altul.... Dar zilele astea mi-am dat seama de ceva ce nu prea realizeaza multi si anume faptul ca avem o familie care ne iubeste si ne sustine in toate nebuniile si care intotdeauna o sa fie acolo pt noi sa ne sustina si sa ne acopere cand o sa avem nevoie, un loc unde sa te poti retrage cand nu mai poti inainta in razboiul cu viata si unde sa iti tragi suflul si sa o iei din nou de la capat si ei sunt acolo in spatele tau...sa te ajute sa ajungi acolo unde vrei, neconditionat, iar ca rasplata le e deajuns sa te vada cum zambesti, cum isi sare inima din piept pt ca ai reusit sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Acesta e si cazul meu, ma bucur ca ii am pe ai mei care ma iubesc si stiu ca ma sustin cum pot ei, chiar daca nu sunt langa mine stiu ca le lipsesc, simt ca imi lispesc....dar stiu ca o sa fie bine, trebuie sa fie! Iar pe langa asta mai am ceva ce multi nu au si anume prietenii adevarati care ma iubesc si ii iubesc si ma doare ca nu ii am aproape fizic, dar ii am sufleteste si ei ma ajuta si ma sustin acolo unde parintii nu pot, pt ca sunt si ei oameni, nu au un raspuns la orice intrebare, dar acolo unde ai mei nu ma pot ajuta ii am pe ei, pe prietenii mei, nu trebuie sa le insir numele aici, se stiu ei, se simt ei. Asa ceva nu se poate cumpara, asa ceva nu se poate obtine cu un CV si o scrisoare de intentie, asa ceva se obtine doar prin faptul ca iti pui sufletu pe tava si il oferi tutor celor pe care ii intalnesti in viata, dar nu toti stiu ce sa faca cu el, doar cativa, putini din cei care iau o bucata din sufletul tau o sa iti dea una din al lor, poate o sa ai ghinionu sa nu fie nicio persoana de asta la imparteala...asta e motivul pt care acum fata mea e umeda si stiu ca si ei o au la fel pt ca simt ceea ce am scris pt ca o parte din mine e acolo in inima lor. Dar cum i-am spus la Robi si la Andrei, daca nu gresesc... yo va iubesc si o sa fiu tot timpu langa voi, dar nu o sa va iau! Gaseste-ti pe cineva sa faca asta!... am primit si eu la randul meu fraza asta si stiu ca am primit-o la momentul oportun, deja am comaparat destule flori sa imi fac o imagine a acelei flori pe care vreau sa o am langa mine pt restu vietii, nu ma grabesc, nu o sa fortez nota, dar atunci cand am sa o vad...nimic nu imi va sta in cale sa o fac sa vrea si ea acelasi lucru... La faza asta ai mei mi-ar spune ca trebuie sa ma gandesc la scoala, cariera si alte chestii ca fetele vin ele mai tarziu....da asa e, dar viata asta e prea scurta sa luam toate chestiile pe rand, trebuie sa sti cum sa iti imparti enegia sa le faci pe toate...pt ca nu poti face ceva bun cu un singur material, cum nicio mancare nu e buna dintr-un singur aliment. Acum vine partea cea mai grea, partea in care trebuie sa ajungi la o concluzie, dar in cazul acesta nu pot ajunge la o concluzie pt ca asta e povestea mea, e o poveste care inca nu e gata si atunci cand o sa fie gata...eu nu o sa pot sa spun concluzia, o sa o spuna ei... cei care m-au cunoscut si mai au paraticica aia din sufletul meu... Ma chinuiam sa incerc sa descriu ceea ce e in sufletul meu, ceea ce simt pt voi, dar nu mi-am dat seama ca totul se rezuma la un sincer va iubesc!